Responsabilitatea în construcții!

…sau cum să rămâi pe piață!

Am decis să scriu acest articol pentru tinerii absolvenți ai facultăților de profil construcții, arhitectura și instalații, incurajat fiind și de câteva cadre didactice de la noi de la UTCB.

De ce e nevoie de informațiile astea?

Pentru ca în acest moment nu există în facultate niciun curs despre etica profesională și importanța actului de a construi, cu tot ce ține de asta. Când termini facultatea ești pus în situația de a-ți căuta un loc de muncă, pe o piața aflată încă în criza financiară, dacă nu chiar în declin și unde presiunea este enormă.

De unde apare presiunea asta?

Pai tocmai din criza asta care nu se mai termină. Clienții au încă impresia că dacă e criză totul trebuie să fie mai ieftin și dacă nu, oricum trebuie să facă economii la orice (măcar de-ar ști și focarul Vrancea de treaba asta!!) Ei bine, tendința asta pune în dificultate proiectanții și constructorii, care la rândul lor sunt nevoiți sa facă compromisuri pentru a supraviețui. Si compromisul e primul pas spre greșeală și spre lipsa de responsabilitate.

In toată cariera mea, de 10 ani, nu am văzut mai mult de 10 construcții executate corect 100%,  la restul fiind necesare tot felul de modificări și completări, pe scurt compromisuri. Voi încerca sa va arat câteva reguli care trebuie respectate atunci când faci un compromis in domeniul construcțiilor, pentru ca fie ca vrei fie ca nu vrei, o sa faci cel putin unul.

1. Te asiguri ca nu pui in pericol stabilitatea și rezistenta construcției si cauți o soluție împreună cu toți factorii implicați.
2. Daca nu ești sigur pe tine, întrebi! Sa întrebi nu e o rușine, întotdeauna o ședință de consultare poate duce la soluții care nici nu ti-ar trece prin minte.
3. Daca nu poți face compromisul fără riscuri, nu-l face! Tine minte, toată viata răspunzi pentru ce-ai construit sau proiectat, asa ca e mai bine sa dormi liniștit noaptea! Țineți minte fraza asta:  “viata e grea, tentațiile sunt mari, pușcăria e aproape….”.

Dacă lucrezi în proiectare iată câteva reguli de aur:

1. Accepta un onorariu mai mic decât crezi ca meriți doar dacă ești conștient că nu vei face rabat la calitate. Orice compromis se va întoarce împotriva ta într-un fel sau altul. (Parca aș fi Murphy!)

2. Ai putina îngăduință pentru greșelile de pe șantier și încearcă sa găsești soluții si nu vinovați, pentru ca dacă tu ai făcut vreo greșeală în proiect nu vei mai beneficia de clemența lor. Chiar dacă toți greșim, importante sunt soluțiile și nu vinovații, tine minte asta! Pe de alta parte ai mare grija ce compromisuri faci!

3. Verifica de 3 ori planurile pe care le emiți. Noi încercăm ca pe orice proiect sa se uite minim 2 persoane care n-au lucrat la el, pentru ca întotdeauna greșelile altora se vad mai ușor. Da, și noi facem greșeli, câteodată!

Majoritatea clădirilor construite in Romania dupa revolutie au mai putin de 10 ani vechime, si pratic problemele lor abia acum încep. Daca citit cu atenție blogul o sa vedeți ca lipsa de responsabilitate deja face victime si e doar o problema de timp pana cand lumea va incepe sa inteleaga. Este important ca mentalitatea sa se schimbe si asta nu se face decat daca profesioniștii incep sa ia atitudine. Stiu ca pare o poveste din carti, dar asta e parerea mea si a altora pe care ii cunosc.

Exemple practice în care s-au făcut compromisuri:

Exemplul 1: Cladire D+P+2E cu pereti din beton armat si stalpi.

La doi dintre pereti s-au facut niste rosturi de turnare in zona bulbilor, in forma de L, (pentru ca n-au avut un inginer ca sef de santier). Când s-a betonat planșeul in zona rostului nu s-a vibrat betonul corespunzator, motiv pentru care rostul a ramas fisurat, iar armatura fara acoperire.
Solutia: reparatii cu mortare speciale si camasuire cu fibre de carbon.

Care a fost compromisul:

Pe șantier nu s-a angajat personal calificat din cauza costurilor mai ridicate. Practic patronul firmei de constructie a dat un pret mic ca sa ia lucrarea, crezand ca v-a rezolva problemele cu un maistru si cativa necalificati.

Exemplul 2: Silozuri pentru cereale

Intre doua silozuri se afla o camera tehnica cu adâncimea de cca. 5.00m, motiv pentru care săpătura trebuie sa fie de cca. 4.00m . Solutia normala si corecta este cu sprijiniri, pentru a nu afecta terenul de fundare pe lateral sub viitoarele silozuri. Cum face constructorul? Sapa o groapa cu pereți verticali si se roaga sa nu ploua si sa nu se prabuseasca. (da, camionul se umplea cu pământ, si era pe marginea săpăturii)

Compromisul:

Costul sprijinirilor și manopera realizării lor. Cum s-a terminat? De data asta cu bine! Data viitoare cine știe…

wpid-20130924_124941

Mai puteti citi si:

Astept intrebarile!

2 thoughts on “Responsabilitatea în construcții!”

%d bloggers like this: