In viata multor dintre noi a fost un moment in care am vrut sa cumpărăm sau sa închiriem un apartament. Ca sa-l parafrazez pe Ion Creanga, nu știu alții cum s-au descurcat dar eu vad o degradare din în ce in ce mai mare a calității blocurilor vechi, defectul meseriei. Si atunci m-am orientat spre cele nou construite, mai ales ca am și proiectat destul de multe structuri de rezistenta pentru astfel de clădiri.
Din păcate în aceasta perioada este o întreagă campanie de denigrare a clădirilor noi și de elogiere a celor vechi comuniste. Sincer nu pot sa spun ca toate clădirile noi sunt construite bine, nu sunt, dar cu siguranță d.p.d.v. al rezistentei la cutremur au o șansă sau doua în plus fata de cele vechi. Dupa ce am început serviciul de asistenta tehnica la cumpărarea de imobile, debusolarea m-a acaparat complet, fiindca este extrem de dificil sa găsești un apartament intr-o zona decenta, la un pret decent si de o calitate medie, care sa nu se degradeze după câțiva ani de utilizare – vezi aici niste gânduri pe tema asta.
Tot din asistenta tehnica am observat ca majoritatea este speriata de cutremure, fără sa pună în balanță toate aspectele care diferențiază un camin de un adapost temporar. Lăsând la o parte cutremurele, pana vine unul, locuitorii trebuie sa facă fata vieții de zi cu zi într-o clădire de tip bloc de locuințe. Si atunci apar adevăratele probleme: instalațiile, locurile de parcare, spatiile verzi, școli, grădinițe si infrastructura. Culmea, aceste probleme nu le au doar blocurile noi, ci si o mare parte din blocurile vechi, aceste perle imobiliare, cum le tot elogiază diverse persoane fără nicio pregătire!
1. Puțină aducere aminte
Ca sa înțeleagă cât mai multi despre ce vorbim aici, trebuie sa facem o analiza istorica a blocurilor construite in Romania.
Sa începem cu anii 1930-1940, perioada in care s-a construit istoria Bucurestiului. Apartamentele interbelice sunt renumite pentru compartimentarea lor, pentru dimensiuni si pentru înălțimea de nivel mare. Din păcate cele doua cutremure mari si lipsa de întreținere le-au adus într-o stare avansata de degradare si sunt necesare investiții majore pentru reabilitarea lor. Dar sunt cele mai bune apartamente pe care le avem ca și confort, iar multe sunt chiar in centrul orasului!
Urmează perioada comunista in care s-au construit apartamente pe banda rulanta. S-au construit de toate felurile confort 1, 2, 3 și chiar de lux pentru elita de atunci. Stim bine ca in acea perioada a fost un exod forțat de oameni de la sate spre orașe, oameni care aveau nevoie de spatii de cazare, si pana la urma asta le-au dat comuniștii, multe “adăposturi” si câteva locuințe (seamana cumva cu ce avem si acum, parca…). Știm foarte bine ca se făceau blocuri chiar si in zonele rurale si oamenii erau mutați cu forța din casele lor din ce știe ce motive stupide. Observați cum apar în ecuație doi dintre factori, lipsa banilor și nepăsarea autorităților.
Aspectele negative ale acestei perioade:
– multe blocuri nu au balcoane si nici boxe la subsol.
– blocurile sunt înghesuite unele in altele si nu au spatii de parcare suficiente.
– nu exista suficiente spatii verzi.
– blocurile sub 5 niveluri nu au lift.
– au fost construite chiar si blocuri in stil occidental, care in loc de bucatarie aveau o chicineta, pentru ca partidul incepuse sa faca cantine sociale, celebrele “circuri ale foamei”, transformate azi in mall-uri.
– oamenii au fost fortati sa traiasca inghesuiti, familii cu doi copii intr-un apartament cu doua camere pentru ca asta primeai de la stat, in funcție de diversi factori stabiliti de partid.
– dimensiunile apartamentelor erau haotic gândite unele prea mici iar altele prea mari; un apartament de doua camere de 60mp, nu are nicio logica si nicio utilitate pentru o familie cu unul sau doi copii.
– configurația spatiilor interioare nu era adaptata necesitatilor, datorita reducerii de costuri, vorbim aici de apartamentele semidecomandate; ideea nu ar fi proasta dar a fost folosita prost din necesitate; un apartament semidecomandat de doua camere e folositor numai unei familii de 2 persoane fara copii sau unui cuplu de pensionari; dar daca asa primeai la repartitie cand erai tanar ce mai puteai face, de mutat nu se punea problema; nu reusesc totusi sa-mi explic tipul asta de apartamente decat prin lipsa de respect a omului fata de om, pentru ca pana la urma si muncitorii trebuiau sa aiba dreptul de a-si creste copii decent, in camere mici, dar decent, cu spatii separate.
– multe clădiri nu au uscătorie si mai nou nu au nici balcoane in care sa-ti poti usca rufele, pentru ca au fost inchise, iar umezeala stim bine ce face.
– instalatiile acestor cladiri sunt vechi si rar se schimba;
– multe cladiri vechi au fost termoizolate aiurea, cu materiale ieftine si fara respectarea detaliilor specifice, motiv pentru care locuintele incep sa se umple de mucegai – mai multe despre asta gasiti aici.
Aceasta “mostenire” s-a perpetuat si după revoluție, atunci când toți cei de la oraș au devenit proprietari. Copiii născuți si crescuți la bloc au învățat sa locuiască si sa traiască cu lipsa de confort a acestor blocuri, pentru ca alternative nu aveau.
Incepand cu anul 2002 creșterea economica a dus la apariția acelei alternative prin construirea de apartamente noi si creșterea salariilor. Au apărut astfel, întreprinzători privați care au construit ce-si doreau oamenii, apartamente mari, cât mai mari, frumoase, elegante și scumpe, foarte scumpe (seamana cu perioada 1930 – 1940, nu-i asa?). Lumea a început sa cumpere, atrasa fiind de promisiunea unui trai decent, mai bun ca al parintilor. Si uite asa toate terenurile mari unde ar fi putut fi realizate dezvoltări imobiliare de calitate la preturi accesibile s-au dus pe apa sâmbetei. Pana la urma sa locuiesti pe cheiul Dambovitei, la marginea orasului, nu mi se pare deloc lux, dar n-am inteles de ce unii au considerat asa, fara metrou, fara gradinite, fara scoli si fara magazine. Capitalism inteles prost si copiat la fel de prost, autoritati nepregatite.
Anul acesta se implinesc 8 ani de cand a inceput criza financiara. Domeniul construcțiilor a fost puternic lovit, efectele resimțindu-se începând cu anul 2009, când foarte multe clădiri aflate in executie s-au oprit, iar cele in stadiu de proiectare au fost anulate. Au urmat falimente, bani pierduti si haos. In orașe sunt multe schelete de clădiri, care nu fac decât sa urâțească si mai mult orașul.
Dar n-a durat mult, întreprinzătorii privați si clienții si-au reamintit de perioada comunista si de apartamentele de atunci, parca traiul in doua camere cu doi copii nu e asa de rau, macar esti proprietar. Nici macar un demisol din beton, la marginea șoselei de centura nu mai pare atât de groaznic, măcar e al tau!
Si astfel au apărut doua direcții noi de dezvoltare urbana:
1. Noile cartiere de locuințe de la marginea orașelor, aparute din necesitatea reducerii preturilor si a lipsei de terenuri mari in oras. Apartamentele sunt ieftine si destul de mari, dar poti ajunge acolo doar cu masina. Dar nici sosele nu sunt destule. Stiti foarte bine ce usor se ajunge in Prelungirea Ghencea sau in spate la Metro Militari.
In Popesti Leordeni te mananca cainii pana ajungi la metrou, iar daca vrei sa iesi, ai 3 strazi, doua din ele blocandu-se in aceeasi intersectie. Haosul acesta se datoreaza in principal autoritatilor care nu au dezvoltat infrastructura spre cartierele respective, dar care sunt incantate cand la bugetul local intra impozitele si taxele.
Hai sa ne uitam putin pe Google Maps la Paris si zonele sale limitrofe. Este clar, ca, tendința corecta, este extinderea in jurul oraselor. Majoritatea “parizienilor” locuieste in zonele limitrofe, in apartamente si ajung la serviciu cu trenul, pentru ca in Paris nu mai e loc, iar preturile sunt uriașe. Asa e si la Milano, asa e si la Roma, asa e in toate orasele europene mari. Asa ar fi trebuit sa fie si in București, dar infrastructura nu exista. Infrastructura nu înseamnă doar drumuri, înseamnă școli, grădinițe, transport in comun, spitale. Degeaba ai metrou pana in Prelungirea Ghencea daca nu ai scoli, gradinite si spital. Copii vor fi nevoiți sa facă naveta ca și părintii, și își vor pierde mult timp din viata, aiurea pe drumuri.
2. Blocurile “plomba”, construite te miri unde, intre alte blocuri, in spatii verzi, intre case, oriunde. Asta a generat niste apartamente ciudate si greu de mobilat. Mai mult, au aparut structuri de rezistenta hibrid, contrare oricăror recomandări tehnice pentru ca nu ai alternative!
Mediul urban nu are şanse să se dezvolte tocmai din cauza construirii haotice si a lipsei infrastructurii. Un edificiu este creat pentru mai multe generații, el trebuie să susţină nevoile a cât mai multora dintre acestea in condiţii optime, doar nu ne apucam dupa 40 de ani sa demolam blocurile sau casele si sa facem altele, nu? Conditii optime nu inseamna doar rezistenta la cutremur si gresie de 200 de lei mp, inseamna locuri de parcare, spatii verzi, transport in comun, scoli, gradinite si altele.
2. Cui datorăm situația actuală?
Situația grava în care se afla mediul urban actual se datorează în principal:
2.1. Situației financiare dificile și a lipsei de educație din ce in ce mai acuta, care se manifesta prin disperarea clienților de a nu plăti un specialist în crearea de clădiri funcționale cu aspect decent. E uimitor cum se chinuie unii sa găsească cel mai ieftin proiectant si cel mai ieftin constructor. Parca construiesc bărăci de șantier in loc de clădiri cu durata medie de viata 50 de ani. Orice economie la calitate duce la un preț mic și culmea, în disperarea de a fi proprietar, nimeni nu se întreabă de ce oare prețul e atât de mare la blocul vecin de peste strada!
2.2. Lipsei de profesionalism a unor arhitecți și ingineri, care nu oferă clienților soluții corecte și complete, tocmai pentru ca nu au fost plătiți suficient, dar cu toate astea au acceptat sa facă o treaba numai pe jumătate sau și mai grav, sa-și bată joc. Etica si moralitatea obliga la realizarea unui proiect de calitate indiferent de suma primita, din momentul în care ai semnat contractul.
Am vazut multe cladiri de apartamente, multe din ele proiectate la repezeala si oricine poate verifica asta cautand pe site-urile de imobiliare si verificand apartamentele. Ce cred eu ca au gresit unele din apartamentele noi:
– lipsa spatiilor de depozitare, in strainatate am vazut spatii de depozitare care mai de care mai ingenioase, pentru ca un dulap la vedere nu e neapărat ceva plăcut ochiului.
– spatiile greșit dimensionate și poziționate (e vorba de camere de 13-14mp dar unde nu ai loc sa pui un dulap mare datorita formei, pozitiei geamurilor etc).
– bucataria deschisa, o tendinta la moda aparuta ca o combinatie intre bucatarie si locul de luat masa, o solutie buna in cazul spatiilor foarte mari, unde pe langa locul de luat masa mai ai si un living, separat cumva de celelalte doua; asta nu e neparat o greseala decat in cazul apartamentelor de 2 camere, unde o familie cu 1 sau doi copii va folosi spațiul respectiv ca si zona de dormit.
– lipsa geamurilor la bai, des întâlnită si la apartamentele vechi;
– am văzut apartamente noi unde dormitoarele au 2.40m lățime în schimb au suprafață de 14-15mp.
– pereții de compartimentare sunt foarte subțiri, mai ales cei intre dormitoare.
– camere mult prea mari si prea putine; un apartament de 60-65mp poate fi ușor transformat intr-unul de 3 camere cu dormitoare mai mici, avand astfel o separație de spatii la același pret pe care majoritatea clientilor sunt dispusi sa-l plateasca.
– unele blocuri cu regim de inaltime mai mic nu au subsol si nici zone de vizitare a instalatiilor comune, iar in cazul unui accident cel de la parter va trebui sa suporte deranjul reparațiilor.
2.3. Unora dintre agenții imobiliari, foarte multi nu au absolut nicio pregătire in domeniu si nici nu încearcă sa învețe. Dupa părerea lor nu exista blocuri cu risc seismic si încă câteva mii de euro peste prețul clientului n-ar strica. Țineți minte ca o parte din ei sunt responsabili pentru preturile uriașe la care ajunseseră apartamentele înainte de 2008. In plus, recomanda construcția de garsoniere si apartamente cu 2 camere, care sunt iar la mare căutare, tocmai pentru ca se încadrează in programul prima casa. Blocurile nu mai au boxe la subsol, au parcări si balcoane, mari si multe. Numai ca balcoanele sunt magice si dispar după 2 ani de la achiziție devenind spatii de locuit. Si ce urmează? Rufele se usucă din nou in una din cele doua camere izolate cu mult polistiren si iluminate prin geamuri cu tamplarie PVC cu 10 camere si uite asa apare mucegaiul si aerul viciat, scăzând astfel calitatea vieții locatarilor. Revenim iar la amintirile comuniste!
2.4. Autorităților care nu au respect fata de plătitorii de taxe si impozite si nu crează infrastructura in zonele intens construite. Exemple sunt nenumărate si nu e cazul sa le mai reamintesc aici. In plus creează un cadru legislativ ambiguu, care in loc sa protejeze populatia mai mult incurca.
3. Alte aspecte de luat în considerare
Știu ca ii voi deranja pe multi, dar e bine sa tineti cont in alegerea apartamentului si de utilizarea corecta a spatiilor in functie de numarul de persoane:
– garsonierele sunt pentru persoane singure sau tineri necăsătoriți
– apartamentele cu doua camere sunt pentru familii fara copii, aici in functie de posibilitatile financiare si un apartament semidecomandat isi face treaba foarte bine.
– apartamentele cu 3 camere sunt pentru familii cu un copil, aici in functie de posibilitatile financiare si un apartament semidecomandat isi face treaba foarte bine.
– apartamentele cu 4 camere sunt pentru familii cu doi copii
– living-ul nu este camera de locuit, este un spatiu pentru petrecut timp in familie seara cand e prezenta toata lumea
– decat sa ai doua bai la 3 camere mai bine o debara si un wc de serviciu.
Revenind la problema care m-a facut sa scriu acest articol, eu vroiam un apartament de 3 camere, semidecomandat, cu o suprafata de maxim 70mp, pentru a se incadra in bugetul meu, adica maxim 80 000 de euro. N-am gasit decat apartamente de 2 camere care cu greu ar fi putut fi transformate in 3 camere datorita configuratiei cladirii. Pana la urma n-am reusit sa inteleg pentru ce persoane si pentru ce venituri se construiesc blocurile astea noi si nici de ce pentru prima casa trebuie neaparat sa te chinui intr-un apartament de 2 camere, mai ales ca platesti pentru el toata viata.
Ca sa intaresc cele de mai sus, va aduc in atentie legea locuintei, care din câte înțeleg se aplica si e invigoare, lege care specifica pe langa altele, suprafetele minime raportate la nr de persoane care locuisc intr-un apartament. Aceasta lege a existat si in perioada comunista intr-o anumita forma, si este responsabila de apartamentele de 2 camere de 45-60mp in care multi au crescut unul sau doi copii.
Numai ca ea este putin gresita, astfel conform tabelului de mai jos la 3 persoane ai nevoie de 22mp de dormitor iar la 4 persoane ai nevoie de 24mp, asta înseamnă ca părintii vor dormi in camera de zi sau vor avea 3 dormitoare de cate 8mp, in schimb vor socializa seara in 18mp de camera de zi! Interesant, nu? De ce oare nu raportează nr. de persoane la nr. de dormitoare si la niste spatii mai mici, astfel incat intimitatea fiecaruia sa fie respectata.
Poate ar fi bine ca legea asta sa devina doar un ghid pentru locuințe sociale si nu o lege, pentru ca practic nu protejeaza si nu ajuta pe nimeni pentru ca in zona privata nu te intreaba nimeni cati locuiesc intr-un apartament.
4. Concluzii
In sprijinul acestor idei, am gasit acum 2 zile o prezentare a celebrului arhitect Moshe Safdie la conferintele TED, despre calitatea spatiului de locuit urban si metodele gasite de el pentru imbunatatire. Va invit sa vizionati filmul de pe TED ca sa intelegeti mai bine sensul acestui articol.
Moshe Safdie este unul din pionierii conceptului “Humanizing the Megascale” si a facut primul pas spre asta acum 45 de ani cu HABITAT 67, in Montreal, un complex de locuinte moderne. Gasiti aici mai multe http://www.habitat67.com/home.html.
Părerea mea despre clădirile noi: trebuie construite conform cerintelor moderne, inspirate din tendinta actuala de aglomerare a oamenilor in orașele puternic industrializate, care devin astfel centre urbane, copiind practic modelul occidental sau american. Asta inseamna urmatoarele:
- spatii separate pentru membrii familiei, cand ai un copil e mai bine sa ai un apartament de 3 camere cu suprafata de 60mp decat unul de 2 camere cu aceasi suprafata;
- cladirile construite in zonele urbane aglomerate sa aiba fatade care sa nu iasa in evidenta prin culori stridente sau care sa se armonizeze cu zona; asta inseamna ca arhitectii sa fie lasati sa-si faca meseria, iar daca unul epateaza sau greseste sa fie corectat de organizatiile profesionale gen OAR; acest lucru se intampla cumva si azi dar foarte rar;
- autoritatile sa asigure infrastructura, sosele, gradinite, scoli si spitale, pentru ca pana la urma cei care construiesc sau se muta intr-o anumita zona contribuie semnificativ la bugetul local; o parte din taxe trebuie sa se intoarca inapoi la cetateni si sub alte forme decat borduri si piste pentru biciclisti, asta ar trebui sa se intample in orice zona, mai ales la periferie si chiar si dincolo de soseaua de centura.
As aprecia parerile voastre, in comentarii, e posibil ca la unele chestiuni parerile noastre sa difere. Inainte acest articol a fost altfel scris, dar recitindu-l mi s-a parut ca trebuie rescris, comentariile vechi au fost însă păstrate.
Daca doriți asistenta tehnica la cumpărarea de apartamente avem un serviciu pentru asta, ne puteți contacta cu încredere!
Mai puteti citi si:
- “Majoritatea conceptelor de “casă ieftină” sunt fundamental greșite!?” – casele noi au și ele probleme grave de concepție și mai ales de percepție.
- “Oare numai de cutremur trebuie sa ne temem?” – o analiza a daunelor ce pot fi produse din încercarea disperata de a reduce costurile.
- “Unde au disparut meseriasii buni?” – un articol care face o analiza a stării actuale a forței de munca din construcții.
- “Fobia cutremurului si profitorii” – o demonstratie simpla ca nu exista case sau apartamente rezistente la 9 grade pe scara Richter.
- “Putem sa lucram ieftin?” – parca trăim in epoca lui ieftin; putem noi proiectanții sa lucram ieftin sau nu?
20 thoughts on “Si până la urmă eu ce apartament îmi cumpăr?”
Ati deschis un subiect, dupa parerea mea, foarte spinos si extrem de actual. Ironia sortii (fara suparare) face ca acest subiect sa fie deschis de un inginer constructor nu de un arhitect – cum cred ca ar fi fost normal. Raspunsul, din pacate, este simplu si comporta, dupa parerea mea, trei componente:
1. cererea pentru aceste aberatii este generata de clienti profund neavizati (si nepregatiti), precum si de brokeri imobiliari fara nici un fel de legatura (nici macar de bun simt) cu fenomenul locuirii.
2. proiectarea este facuta, in majoritatea cazurilor, de tineri arhitecti mai mult sau mai putin pregatiti profesional, angajati pe bani putini, care in scoala nu mai fac aproape deloc “teoria arhitecturii” – materie la care se invatau niste norme minimale fiziologice de proiectare precum si niste principii corecte de conformare ale spatiilor, in schimb fac (prea) multa grafica (de multe ori gratuita dar care ia ochii clientului).
3. dezvoltatorii imobiliari sunt, inca, din categoria investitorilor speculativi, care isi fac socotelile tinand cont numai de profit si speculeaza nevoia (de multe ori indusa) de proprietate.
Din aceasta dilema, vorba lui Caragiale, “nu putem iesi” decat educand clientii, iar asta se va face abia
– cand onorariile de proiectare vor reflecta cu adevarat munca arhitectilor si acestia vor (re)deveni interesati si, sper, se vor reprofesionaliza si isi vor recapata pozitia de decizie in cadrul proiectului, pe care acum au cam pierdut-o
– cand marea masa a clientilor va fi suficient de educata social ca sa stie ce sa ceara si sa nu mai accepte orice mizerie de casa
– cand brokerii imobiliari vor avea o pregatire de specialitate certificata prin studii adevarate
– cand dezvoltatorii speculativi vor fi depasiti numeric de investitorii institutionali seriosi, cu prestigiu, care vor tine la calitate
– cand se va crea un stoc de locuinte care va depasi cererea si se va crea posibilitatea de a alege, etc. etc. etc.
Sper sa mai apuc sa vad asta…
Eu am deschis acest subiect nu ca inginer constructor ci ca un posibil client, care s-a lovit de lipsa unei oferte adecvate pe piata. Dvs. arhitectii ar trebui sa depasiti bariera asta structurist – architect. Va rog sa ma credeti ca nu ai nevoie de pregatire in arhitectura ca sa-ti dai seama daca un apartament este sau nu confortabil. Greselile expuse de mine sunt de bun simt, si orice client trebuie sa le cunoasca, deci nu prea conteaza ca i le spune un inginer sau un arhitect. Stiti care e ironia sortii, ca tinerii arhitecti cunosc principiile corecte de conformare, dar clientul doreste apartamente cat mai mici cu putinta pentru ca vrea sa fie proprietar cu orice pret. Deci in acest moment sa construieste pentru ce vrea piata. Daca piata decide ca vrea alte norme dezvolatatorii se adapteaza. Cum as putea eu ca dezvoltator sa fac niste apartamente normale si confortabile si sa stau cu ele nevandute pentru ca lumea vrea ieftin si nu calitate? Si daca tot judecam, nici macar clientii nu sunt vinovati de nimic, doar ca daca mai apare cate unul ca mine cu “pretentii” sta cu ochii in soare ca n-are ce sa-si cumpere! Concluzia este de fapt ca eu si cei ca mine nu suntem semnificativi pentru piata!
Si produsul de arhitectura trebuie sa raspunda legilor pietei.
Pare ciudat, dar un astfel de “produs” trebuie dimensionat pornind exact de la bugetul potentialului cumparator si nu invers.
nu discut despre bucatariile fara ferestre, sau de dormitoarele de 2.40 (desi am vazut unul intr-un apartament mai vechi si nu este chiar o tragedie).
Un alt punct de plecare este necesarul de camere . O familie cu 1-2 copii are nevoie de minim doua dormitoare, nu de doua camere, nici de o garsoniera spatioasa.
Eu am sa-l contrazic pe colegul meu arhitect. Nu este nici o problema cu colegii mai tineri sau mai varstnici.
Arhitectii in general sunt admiratorii caselor minimale, din containere sau prefabricate, cu spatii aproape “polifunctionale”, insa pot deveni foarte scrupulosi atunci cand este vorba de apartamentele proiectate (de altii).
Cred ca in prezent o nisa foarte atragatoare ar constitui-o exact apartamentele foarte mici (insa functionale) care sa permita o compartimentare/recompartimentare intre 2-3 camere pentru familia tanara cu un copil, maxim doi.
Asta nu inseamna ca in mod ideal un apartament de 3 camere nu ar trebui sa aiba cca 70-80 mp, ci ca pentru bugetele mici se pot gandi si apartamente mai mici, eu cred ca ar trebui sa fie sub 60 mp.
Suprafetele locative difera de la tara la tara, de la categorie socio-economica la categorie socio-economico, asa ca.
O astfel de familie, Catalin, in care ambii parinti lucreaza, copilul este prins in sistemul educational (gradinita, scoala+after-school) nu prea mai gateste. In mod uzual, ei sunt acasa dupa orele 19-20 si pleaca de acasa la 7-8 am.
O astfel de familie ar avea nevoie de o terasa nu de 1.40 m latime pe care sa-si bea cafeaua, ci de o terasa de minim 2×2 pe care sa-si poata aranja un loc de luat masa in aer liber atunci cand este vremea frumoasa.
Succesul fulminant al garsonierelor si al apartamentelor cu 2 camere in ultimii 10-15 ani nu se datoreaza dragostei romanilor pentru apartamentele mici, ci faptului ca nu exista oferte decente cu apartamente de 3-4 camere pentru bugetele lor.
Dupa cum oamenii au construit case pornind din Bucuresti in Bragadiru, Snagov, Balotesti, Moara Vlasiei, Jilava samd se datoreaza tot faptului ca nu au gasit terenuri la preturi potrivite bugetelor lor.
Poate ca apartamentele nefunctionale, cu bucatarii fara ferestre, cu camere prea inguste, fara posibilitati de depositare s-ar putea datora si onorariilor de proiectare sau nepriceperii, sau unor teme de proiectare prost gandite samd.
Cu siguranta ca imobiliarii au o mare vina in calcul metrilor patrati, cu siguranta ca vina este impartita peste tot, dar vorbind strict din punctul de vedere al modului in care arhitectura ar trebui sa raspunda unei nise de piata foarte consistenta, ideea unor apartamente de 3-4 camere mici, care astfel sa se poata incadra in bugete de 40-50.000 nu este deloc rea.
Octavian, da-ne un exemplu de apartament cu 3-4 camere de 40-45mp utili pt ca in acest moment mp util nou este 1300-1400 euro. Apartamentele vechi se vand cu maxim 1000 functie de zona. Eu sunt foarte curios daca tu poti sa faci asa ceva. Daca reusesti jos palaria!
Bineeee….
In urma cu 3-4 ani, am primit o tema de proiectare pentru o serie de locuinte sociale in Maroc. Pur si simplu urmand tema in cauza am propus planul apartamentului din imaginea urmatoare: http://www.octavian-ungureanu.ro/wp-content/uploads/proiect-bloc-apartament-3-camere-45-mp-2.jpg
In propunerea finala au fost blocuri cu apartamente si mai mici, abuzand insa de conditiile climaterice si realizand intrarile in blocuri prin scari amplasate in curti exterioare, ceea ce in Romania nu s-ar putea.
Puteti vedea ansamblurile aici: http://www.architecture-engineering.ro/portfolio/proiecte-blocuri-de-apartamente-ansamblu-rezidential-maroc/
Deci maxim 3 camere merg. Jos palaria!
Hihi
Cand am vazut tema mi s-a parut o prostie, dormitor de 8 mp? Camera de zi de 12-16?
Ulterior mi-am dat seama ca au dreptate, mai ales in cazul unei locuinte sociale. O familie cu mai multi copii are nevoie de 2 dormitoare… fetitele intr-o camera, baietii in cealalta, parintii pot dormi in camera de zi. Nu este un mare confort, dar fata de o casa cu doua camere din chirpici sau o baraca din tabla cutata cum sunt cele din favellas….. ar fi un lux!
O familie care accede in clasa de mijloc are 1-2 copii – 1 dormitor (cel mai mare), al doilea pentru parinti….. discutam de o locuire decenta, mai in regula decat apartamentul cu doua camere sau garsoniera.
Un astfel de apartament, sub 50.000 ar insemna o rata asemanatoare cu chiria unui apartament intr-o zona buna din Bucuresti.
Daca un astfel de bloc ar mai avea la parter sau subsol o spalatorie sau o mica boxa, cred ca ar trebui sa reprezinte standardul minim de locuire.
Sunt de acord cu tot ce spuneti in articol insa mi se pare ca diminuati importanta balconului deschis. Spuneati in text: “balconul e inutil daca nu poate fi inchis”. As intreba, care e rostul unui balcon daca e inchis? Tocmai asta e rostul balconului sa-ti ofere cativa metri patrati de “afara” intr-un apartament, chiar si la etajul 10. Poate ca dumneavoastra nu sunteti fumator insa cei care fumeaza au o problema in a gasi un loc pentru fumat, chiar si acasa. Oricine se respecta, chiar ca si fumator, nu va fuma in spatiul in care locuieste, nici macar intr-o camera destinata pentru asta. Cand se fumeaza intr-un spatiu inchis automat toate hainele iti vor mirosi a tigara si nici macar fumatorilor nu le place asta. Din punctul meu de vedere ORICE apartament ar trebui sa aiba macar 1 balcon deschis in care un fumator – cel care locuieste acolo sau musafir – sa poata fuma si/sau bea o cafea. Si nu e doar nevoia de a fuma, in balconul deschis se pot usca rufe, instala o antena, creste o floare, etc.
E adevarat ca un balcon e util, dar eu cum nu sunt obisnuit sa stau la bloc, nu prea i-am acordat atentie!Totusi balcoane de 15mp sunt deja super exagerate!
Daca tu crezi ca cineva care are un ap in bloc facut dupa 77 ar vrea sa il dea pt unul facut dupa anul 2000 esti nebun sau pur si simplu vrei sa faci reclama aiure gunoaelor ce se construiesc acum .
Tu ai citit articolul sau esti pur si simplu nepoliticos? Ai citit normativele de proiectare din 1978? Stii ceva despre blocurile vechi sau iti place sa jignesti oamenii gratuit?
am gasit un apartament superb (et. 1 ) intro casa construita in anii 30, cladire cu 2 etaje. Am fost cu un inginer structurist sa verific daca nu o sa am probleme la cutremur, dansul m-a asigurat ca nici vorba de asa ceva. Acum singura problema ar fi ca, constructia are grinzi de lemn intre etaje si domnul inginer mi-a atras atentia ca la cativa ani podeaua trebuie neaparat data jos pentru a verifica grinzile, la fel si cu tavanul (respectiv podeaua vecinului de deasupra ). am incercat sa caut pe internet mai multe detalii in ceea ce priveste tipul acesta de constructii insa nu se gasesc prea multe informatii. daca ma puteti ajuta cu mai multe informatii sau un sfat v-as fi recunoscatoare ! – mentionez ca apartamentul are 4 camere.
Imi pare rau dar nu am inteles, cu ce anume sa va ajut, daca deja ati fost acolo cu un specialist? Cand v-a spus sa faceti verificari ale planseelor din lemn, nu v-a spus si de ce sau cat de des? Si cum ati putea face asta?
ma gandeam ca dumneavostra aveti mai multe cunostinte si ati putea sa ma lamuriti in ceea ce priveste verificatul grinzilor de lemn ( care nu sunt vizibile ). ma sperie gandul ca o data la cativa ani ( domnul inginer nu a precizat la cati da mi-a dat de inteles ca din 10 in 10 ani ar trebui revizuita starea grinzilor ) va trebui sa dau jos parchetul si gresia ca sa verific ce se intampla sub ele! chiar asa cand exista grinzi din lemn se fac renovari majore la fiecare 10 ani de exemplu ?
Aici nu e vorba de cunostiinte, fiind o casa veche, lemnul avand deja 85 de ani vechime, necesita sa-i acordati o atentie oarecare. Sunt de acord ca o renovare majora la fiecare 10 ani poate fi costisitoare, dar părerea mea ar fi sa mai aveți o discuție cu inginerul respectiv si sa-i explicati temerile dvs., poate ajungeti la un acord. Eu nu pot sa-mi dau cu părerea despre ceva ce nici nu am văzut, poate el a văzut ceva ce l-a făcut sa emită o asemenea opinie.
Am gasit un apartament intr-un bloc nou aflat in constructie.langa statia de metrou Pacii.Camerele sunt acceptabile ca spatiu, blocul este P+6 iar la subsol sunt boxe.Structura blocului este pe cadre,fundatia tip radier general iar peretii exteriori sunt din caramida Porotherm .Ce imi ridica un semn de intrebare este faptul ca pe fatada blocului etajele 1-6 sunt iesite in consola pe o latime de cca 1,3 m fata de parter, dar eista un sistem de grinzi si stalpi prin care se preiau sarcinile la un eventual cutremur. Este corecta o asemenea solutie care se practica pentru a face locuri de parcare in vecinatatea blocului?
In principiu nu este o solutie buna pentru structura deoarece aduce solicitari suplimentare, dar daca este tratata cu responsabilitate se poate realiza. Devine o solutie de actualitate, pentru ca se utiliza si in perioada interbelica. Eu nu cred insa ca structura este in cadre, probabil are si cativa pereti din beton armat sau macar ar trebui sa aiba!
Pentru asta avem un serviciu separat: http://expertiza.vilared.com/