Dupa cum spuneam și in alte articole, e musai sa ceri sfatul unui inginer constructor cu experiență sau al unui expert tehnic atunci cand vrei sa cumperi o casa veche. Mai jos câteva exemple întâlnite in practica:
Case construite după 1950: o casa cumpărată de o familie undeva pe la marginea Bucureștiului dar nu in afara lui. E vorba de o casa parter cu o suprafata maricica, casa pe care doresc sa o amenajeze și sa o extindă putin in plan cu doua camere. Pentru asta au nevoie de expertiza tehnica, aviz de la Inspectoratul in Constructii si un proiect. Expertiza o facem noi, la fel si proiectul de structura de rezistenta, arhitectura o face un arhitect, client de-al nostru. Cand m-a sunat arhitectul sa-mi ceara oferta, mi-a zis ca e vorba de o casa solida si ca sigur nu trebuie sa o consolidam. M-am dus sa o vad si-am ramas surprins, era o casa veche de prin 1970, facuta probabil de o familie de oameni cu venituri modeste, căci atunci ei locuiau la periferie ( nu ca acum) și care de-a lungul timpului mai fusese completata cu inca doua corpuri. Lucrul asta se vedea foarte usor, stilurile fiind diferite. E o casa facuta din lipsa, cu pereți mai grosi doar pe exterior, și pereți interiori subțiri, camerele sunt mici si împărțite prost. Plafonul era din din grinzi de lemn, cu tencuiala la partea inferioara, care in anumite zone era crapata. Acoperisul era din tabla, partial ruginita, iar structura din lemn destul de șubredă. Nu are stalpi de beton la colțuri, nici centuri. Are niște fundații din beton de vreo 50cm adancime, ma indoiesc insa ca sunt armate. In pereti avea igrasie pe o zona de 20cm de la nivelul pardoselii. Per total nu e o casa pe care sa o cumperi si sa o locuiești încă 50 de ani, daca nu ii faci o reabilitare majora, inclusiv la o igienizare, începând cu tencuiala planșeului și schimbatul acoperișului cu tot cu structura de lemn.
Case interbelice:
1. In urma cu vreo 3 ani, un client ne-a angajat sa-i consolidam o clădire de pe str. Popa Tatu, S+P+2E+Pod, interbelica. N-am putut sa o găsim o soluție de consolidare pentru ca era o casa complet diferita de tot ce vazusem, pana atunci. Diferenta consta in faptul ca nu avea pereți groși decât pe contur si la casa scării, in rest avea numai pereți subțiri de 14 cm grosime. Era ca un castel din carti de joc. Daca dărâmai un perete oarecare afectai toata casa. Nu am gasit nicio solutie de consolidare care sa nu implice demolări si costuri fabuloase, si nici nu cred ca exista!
2. Cladire in zona centrala Spartial+P+2E, cu cate un apartament pe nivel. Clientul a cumparat apartamentul de la parter si s-a apucat de renovare. Dupa scoaterea tencuielilor am constatat urmatoarele degradari majore:
– placa peste parter fisurata la partea inferioara foarte grav
– placa peste subsol fisurata
– tasări diferențiate
– arii insuficiente de zidarie pe ambele directii
– vecinii nu colaborează pentru consolidare si expertizare, deci tot ce face va fi pe banii lui.
Ce concluzie am tras din asta?! Grija mare la casele interbelice, în special la cele cu mai multe apartamente si mai multi proprietari, nu se știe cine ce perete a dărâmat și la primul cutremur jos cu ele! Placa aia cu au rezistat la atâtea cutremure și n-au nimic, nu tine, construcțiile, ca și oamenii, obosesc cu trecerea timpului și pana la urma tot cedează!
