Despre scarile exterioare de acces

Scara este unul din elementele esențiale ale oricărei clădiri. In acest articol doresc sa atrag atenția asupra unor detalii importante, care de multe ori sunt tratate greșit, atât in proiectare cat și in execuție. Sper ca acest articol sa fie util si studenților, întrucât din câte îmi aduc eu aminte, nu ni s-a spus nimic la facultate despre scări de acest fel.

Discutam strict despre scările de acces dinspre trotuar spre clădiri de locuit individuale, unde am observat numeroase detalii tratate necorespunzător. Scara exterioara de acest fel nu este un element de rezistenta care poate pune in pericol viata oamenilor, dar poate produce efecte vizuale negative prin crăpături in finisaje sau mai grav prin tasări diferențiate fata de restul clădirii.

De multe ori, la clădiri vechi, chiar si la cele interbelice (mult lăudate, uneori pe buna dreptate), vad scări exterioare cu finisajul crăpat sau chiar tasate și depărtate de clădire. Scările erau tratate diferit de restul clădirii și de multe ori executate ulterior acesteia, pentru a permite casei sa-și consume tasările. Desi abordarea poate părea corecta, scările de tipul acesta, nu au fundație corespunzătoare si se tasează in timp pentru ca trotuarele nu sunt etanșe pe termen nelimitat si permit infiltrația apei, după o perioada in care nu sunt întreținute. De asemenea, la cutremur, finisajul dintre casa și scara crapă, iar dacă rămâne nereparat cu timpul fisurile se măresc sau înmulțesc. Exista si un exemplu de realizarea a unei scari de intrare exact cum l-am descris mai sus. Este foarte accesat, îl găsiți căutând pe google “scara intrare execuție” si o sa vedeți câți oameni incantați de acest model de DIY exista!

De multe ori, vad lăsate niște mustăți de armatura la nivelul placii pardoselii și cam atât, urmând ca scara sa fie realizata ulterior.  In cele mai multe cazuri se toarnă beton masiv, urmărind forma dorita a scării, fără fundație dusa la adâncimea minima de îngheț. Din punctul meu de vedere nu este o soluție corecta pentru ca lipsa adâncimii minime de fundare nu poate fi suplinita de armatura lăsata din placa si ajungem din nou la paragraful de mai sus.

Personal, tratez scările exterioare  ca parte integranta din clădire. Scara trebuie sa aibă fundație proprie, la adâncimea minima de îngheț și o legătură solida cu soclul casei.  Soluția mea preferata este de a susține scările pe grinzi in consola, sau pe placi in consola direct din soclul casei fără  fundație. Modelul este testat la sute de case fara probleme și ii mulțumesc, pe aceasta cale, mentorului meu Florin Gheorghiu de la care l-am învățat. Sunt situații in care consolele nu pot fi încastrate corespunzător si atunci sunt necesare si fundații din beton simplu.

Foto 1: Model de scara de intrare cu grinzi in consola, cladire fara subsol

Foto 2: Model de scara de intrare cu grinzi in consola, cladire cu subsol

Foto 3: Model de scara de intrare cu grinzi in consola si fundatii, cladire fara subsol. La aceasta scara pe laterala stanga aveam un zid de 3.0 m inaltime, motiv pentru care fundatia a aparut din necesitate.

Concluzii:

Scările exterioare de acces (exista si scări exterioare de evacuare) trebuie tratate ca oricare alt element al construcției: fundație si armatura. Scările de acces din alte materiale decât betonul se supun acelorași reguli.